1 Martie: Mărţişorul – Tradiţii, semnificaţie şi origine

Duminică, 1 martie, în România este marcată sărbătoarea Mărţişorului, cel mai cunoscut simbol al primăverii.

Conform unor opinii, acesta este un simbol

exclusiv românesc şi nu mai există şi la alte popoare, iar alţii consideră că mărţişorul este un obicei tradiţional românesc şi că unele popoare vecine, cum sunt bulgarii, l-au adoptat, datorită frumuseţii tradiţiei.

Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi din an, moment în care se marca „Matronalia” – o sărbătoare consacrată lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

De mărţişor sunt legate şi două interesante legende: una din acestea spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri, până iarna, când un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat astrul cerului şi oamenilor. În luptă el a fost însă rănit, iar sângele s-a scurs pe zăpadă, în acel loc crescând ghiocei, care au devenit astfel vestitorii primăverii.

A doua legendă arată că Primăvara se plimba într-o poiană, când a observat un ghiocel răsărit, pe care a vrut să îl ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Iarna a devenit mânioasă şi a trimis un frig teribil peste ghiocel care a îngheţat,  Primăvara a dorit să îi ţină de cald cu mâinile şi s-a rănit la un deget, iar sângele i-a curs peste ghiocel, readucându-l la viaţă. Potrivit legendei, astfel, Primăvara a învins Iarna.

Nu se cunoaşte exact când a apărut tradiţia mărţişorului, dar se estimează că ea este veche de mii de ani.

La origini, obiceiul mărţişorului era legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, fiind larg răspândit ulterior în spaţiul balcanic. În timp tradiţia de mărţişor a primit şi alte conotaţii, legate de optimism şi credinţă.

Cert este că sărbătoarea mărţişorului a apărut în zona cuprinsă între regiunile istorice Maramureş şi Bucovina de nord, până la graniţa Bulgariei cu Grecia.

Forma mărţişorului e evoluat în timp, dacă la origini era simbolizat printr-o monedă – de aur sau argint – la care se ataşa o sfoară împletită din fire albe şi roşii sau albe şi negre, mai târziu a apărut sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă, pentru ca în vremurile noastre el să fie reprezentat de mărgelele colorate, ceramică ori flori.

În ţara noastră există tradiţii diferite legate mărţişor, în funcţie de regiuni.

Spre exemplu, în Ardeal, mărţişoarele sunt agăţate la uşi, ferestre, sau chiar coarnele animalelor domestice, porivit credinţei că astfel sunt alungate duhurile rele.

Împreună cu mărțișorul există tradiţia de a se oferi și buchete de flori timpurii de primăvară, de obicei ghiocei.

Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.

Mărţişorul urma să fie purtat, fie legat la mâna, fie agăţat în piept, de la 1 martie până când se arată primăvara, se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele şi dă-mi albeţele.

Înţelepciunea populară mai arată că purtătoarele mărţişoarelor sunt ferite să fie arse de soare pe timpul verii, vor fi sănătoase şi frumoase ca florile primăverii, vor fi plăcute şi drăgăstoase, bogate şi norocoase, ferite de boli şi deochi.

Sursa Articolului

Leave a Reply